Feriți-vă de pizmuire,
Căci voi mâhniți pe omul bun,
Cel care tace și înghite
Și plânge noaptea-n căpătâi.

Nu vă mai certați cu frații,
Când ceva nu vă convine,
Ce și cine are dreptate,
Numai Domnul știe bine.

Nu mai faceți compromise,
Schimbând din contextul sacru,
Prin cuvinte propriu-zise,
Să nu faceți din el teatru.

Nu alegeți ce vă place
Din cuvântul Celui Sfânt,
Doar Domnul face dreptate,
Cum El vrea, și ce, și cum.

Ci-n smerenie să cauți
Dragostea curată-n frați,
Căci doar atunci ai folosul,
Când din inimă o faci.

De n-ai gânduri tu curate
Și-ai duh de ceartă-n mintea ta,
Nu adăuga necaz la toate
În viața aproapelui așa.

Căci gândurile noastre toate,
De nu au fapte în Hristos,
Sunt ca o apă rece-n care
Niciun răspuns nu s-a întors.

Fiți o pildă voi prin fapte,
Nu prin multe vorbe reci,
Nu faceți între voi dreptate,
Căci nimeni nu-i perfect în veci.

Luați pilda Celui care
S-a smerit și a fost blând:
Nu fi tu mai bun în toate,
Ci fii bun în a iubi!